Covorase persane din ce în ce mai rare

Covorase persane fac parte din cele mai vechi și cunoscute meșteșuguri din lume. În trecut, acestea erau un semn de bogăție și prestigiu – în palate și casele familiilor înstărite erau indispensabile. În special, șeicul Naser ad-Din a făcut ca covoarele persane să devină subiect de discuție în vremea sa și să lase o impresie cu designul lor opulent.

Însă, odată cu trecerea timpului, gustul s-a schimbat: tânăra generație s-a îndepărtat de modelele clasice și a dorit să încerce noi stiluri de amenajare. În acest articol, povestim istoria covoarelor persane, semnificația lor și provocările cu care se confruntă meșteșugul astăzi.

Tot mai puțini iranieni aleg să lucreze în unul dintre cele mai vechi meșteșuguri ale țării. Împletirea covoarelor necesită un grad înalt de răbdare și foarte multă experiență. La acestea se adaugă, nu rar, stresul lucrului delicat la războaiele de țesut.

Un proverb iranian spune „Să nu te doară niciodată mâinile”. Tot mai puțini tineri în domeniul împletitului înseamnă, de asemenea, creșterea salariilor în acest meșteșug, deoarece cu cât oferta este mai mică, cu atât prețul este mai mare. Și acest lucru își arată efectele pe piața istorică a covoarelor persane.

Prețurile s-au dublat în ultimul deceniu. Până la 4.000€ costă un metru pătrat de cea mai înaltă calitate în producție. Chiar dacă aceasta poate părea un extrem, prețul arată: covoarele persane nu sunt un produs ieftin, ci întotdeauna o bucată de artă împletită manual.

În doar câteva țări de pe pământ se mai găsește acest meșteșug străvechi. În Iran, acesta este considerat unul dintre cele mai importante din țară. Dar și în Nepal și India, în Pakistan și Afganistan, meșteșugarii împletesc covoare de înaltă calitate în muncă ce durează uneori luni întregi.

În vremuri trecute, covoarele orientale împodobeau palate și casele cetățenilor bogați. Ele serveau pur și simplu ca simbol de statut. Fiecare voia un adevărat persan în sufragerie. Numai adevărat, cu certificat și cu o densitate mare de noduri.

Abia în 1873, șeicul Naser ad-Din a adus persanul la faimă. Stilul său de viață opulent, împreună cu covoarele, a lăsat o impresie durabilă asupra contemporanilor săi. Ar putea fi numit un influencer al secolului al 19-lea.

Dar după aproximativ 100 de ani de succes, a venit o scădere a cererii, inclusiv o imagine ușor învechită. Generația tânără dorea să se îndepărteze de amenajările părinților lor și să încerce ceva complet nou.